Forţa spirituală a dacilor

0
3660
Sanctuarul mare circular de la Samisegetusa Regia, vara anului 1998. Fotografia autorului.

(anexa la cartea “De la topografia cosmogonică la Kogaionon”)

Mircea Eliade spune că şi o firimitură din ce a construit o civilizaţie poate restabili acea civilizaţie. Descoperirea cărţilor (sau hărţilor) topografice şi cosmogonice ale dacilor (vezi www.ournet.md/~anothersite) şi a faptului că dacii şi-au construit ţara cu imaginea constelaţiei Dragonului pe care îl venerau, ne permite sa lărgim area “citirii” mesajului de pe teracotele şi ceramica pictată dacică, publicat de noi în “Drumul spre Kogaionon” (Basarabia, Chişinău, 1998).

Acum 1900 de ani (la 25 martie 101 AD) împăratul Traian ieşea din Roma cu o armată de 150.000 de ostaşi (cea mai bună armată a lumii la acea vreme) îndreptindu-se spre Dacia, o ţară misterioasă care se legase de munţii Carpaţi cu ziduri colosale din calcare şi andezit, cu terasări monumentale, cu lungi conducte de transportat apa “turnate industrial” din lut ars, etc. Cine erau acei daci conduşi pe atunci de Marele Rege Decebal (de la moartea căruia se împlinesc în acest an 1895 ani)? Nu se cunoaşte un scris al dacilor, iar cele scrise de alţii despre ei s-au pierdut aproape în întregime. Rămâne cercetarea arheologică multidisciplinară, una din puţinele metode care pot răspunde măcar parţial la întrebarea noastră.

În altă parte noi am demonstrat, bazându-ne pe mostre arheologice, vastele cunoştinţe astronomice şi tehnologice ale dacilor. În acest mic articol prezentam câteva din fragmentele ceramice descoperite de noi în lungile periegheze prin munţii Carpaţi. Ele lărgesc area cunoştinţelor noastre despre daci – despre sine, cosmos şi Dumnezeu cu noi şi nebănuite până acum date.

Prezentăm mai întii teracotele dacice pe care sunt tipărite palmete, lotoşi, acant şi brazi oglinditi, la fel ca şi pe multe scuturi dacice de pe Columna lui Traian. Aceste teracote, identice conceptual, sunt de câteva feluri constructive (în dependenţă de pomul sacru de pe ele). Un lucru remarcabil în sine sunt chiar aceste oglindiri de tipul celor descrise de Krishna în Bhagavad-Gita. Uluitoare este şi simbolul inimii (polarizat şi el bhagavad-gitic) pe care îl descoperim în vârful acestor pomi sacri din antichitate. Lucrul care uimeşte înca şi mai tare este faptul că dacii au adunat pe aceste teracote, ca într-o enciclopedie, o mulţime de pomi şi flori sacre ale antichitătii: lotosul, acantul, bradul, vâscul, etc. Pe majoritatea acestor tipare şi enciclopedii pomul sau floarea sacră se unduieşte ca să ia forma constelaţiei Dragonului. Uneori apar chiar sori cu raze în forma acestei constelaţii. Dacii venerau Dragonul şi el apare, tot şerpuitor ca şi Constelaţia, pe o mulţime de drapele dacice de pe columnă, dar şi pe vase medicinale dacice.

forta01 forta02 forta03 forta04 forta05 forta06 forta07 forta08 forta09 forta10 forta11 forta12 forta13 forta14 forta15 forta16 forta17 forta18 forta19 forta20 forta21 forta22 forta23 forta24 forta25 forta26 forta27 forta28 forta29 forta30 forta31 forta32 forta33 forta34 forta35 forta36 forta37 forta38 forta39 forta40 forta41 forta42 forta43

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Încă şi mai interesante apar în lumina tiparelor de pe teracotele dacice unele noi mostre de ceramică dacică pictată. Inima, identică cu cea de pe teracote, apare şi aici împrejmuită de semnul ceresc al dragonului. Chiar şi inima, cum bine se vede, parcă reia în linia ei de dublură, forma divină a zeului lor. Încă şi mai impresionantă este dublura polarizată de doi “C” (descoperită încă de primii cercetători austrieci ai Sarmisegetusei Regia) care pare a stat la baza funcţionării acestui splendid construct simbolic dacic. Este o sugestie clară a polarităţii universale, cunoscută de carpato-dunăreni încă din paleoliticul primordial. Urmând vechile mesaje toponimice şi lingvistice indoeuropene noi am propus ca aceste semne întrepătrunse ca şi Yang si Yin la chinezi să fie numite cu termenii Rost (ordine, organizare, construcţie, ostrov) şi Istr (repede, strălucitor, distrugător, torenţial, furtunos).

Altă temă deosebită a cercetării multidisciplinare a acestor neobişnuite mostre de civilizaţie dacică este complexitatea lor tehnologică. Noi am arătat că dacii au dopat cu anumite metale (Pb, V, Ni, Cu, etc) anumite motive (spirituale, religioase) de pe teracote şi ceramica pictată. Pentru unele motive ei au folosit structuri ceramice deosebit de dure (de 5 ori mai dure ca a fierului plastic). Impresionează structurile ceramice din carburi de siliciu şi grafit.

Impresionează şi glazurile folosite (uneori pe ambele părti ale vaselor, ca în cea gasită de noi la Gioagiu), unele de o rezistenţă deosebită la intemperii. Tri-line-urile, secantele (posibilitatea de trecere dintr-o lume în alta?), romburile şi elipsele, cercurile şi zig-zag-urile, cunoaşterea unor proprietăţi misterioase a cifrei 9 şi a multiplilor ei – toate aceste cunoştinţe le regăsim spectaculos în “constructurile” dacice din şi de pe teracote şi o mulţime de tacâmuri (fructiere, strachini, talere, ceşti).

Continuitatea acestei cunoaşteri dacice o regăsim şi pe sticla dacică, inscripţionată şi ea cu unde care iau de multe ori forma Dragonului. Am arătat în alta parte (“Drumul spre Kogaionon”, Basarabia, 1998) ca această cunoaştere dacică a lumii poate fi lămurită cu două motivări:

a) Dacii cunoşteau realizările tuturor popoarelor civilizate ale antichităţii (vezi lotosul indus şi egiptean, acantul corintinian, vâscul druizilor, etc)

b) Dacii erau o frăţie din cei mai culţi oameni ai antichităţii.

Noi consideram că realităţile cosmogonice dacice (descrise de noi în “De la topografia cosmogonică la Kogaionon”) îi arată pe ei ca autohtoni în Carpaţi. Misterul tehnologic, cosmogonic şi spiritual al dacilor poate fi lămurit doar cu un demers ştiinţific fundamental şi multidisciplinar.

Andrei Vartic
25 Septembrie 2006
Chişinău

LEAVE A REPLY