Mapa Basarabiei din Kremlin

0
1498
Bravi luptători basarabeni stând la straja hotarelor românităţii în timpul războiului de pe Nistru, primăvara anului 1992.

Italia a decis să plătească despăgubiri Libiei pentru durerile coloniale din fosta ocupaţie. Dar Rusia? Ce a făcut Rusia în Republica Moldova după ce a nenorocit-o prin mai multe ocupaţii? A creat aici încă în 1989, înainte de eliberarea de sub jugul ei colonial, regiuni secesioniste, dintre care una condusă direct de ofiţeri ruşi. Apoi ne-a atacat printr-un război (fantoma generalului Lebed care se fălea că ajunge în patru zile la Bucureşti mai pluteşte peste podul de la Tighina) condamnat şi la CEDO, ne-a amânat reformele democratice şi, deci, revenirea firească la contextul nostru european (prin NATO şi UE) şi naţional, românesc.

Întrebarea care se pune astăzi nu în plan local, pruto-nistrean, ci în cel al politicii globale, mai ales după evenimentele din Georgia, este firească: de ce Rusia nu a investit în Republica Moldova, de ce nu a venit aici cu turnuri de pace şi frăţie (ca să fie iubită), ci cu tunuri şi tancuri, cu gardişti şi cazaci, cu virusul făţarnic al războiului etnic (ca să fie urâtă)? Răspunsul este foarte simplu. Fiindcă „experţii” ruşi ştiau precis din mapa Basarabiei că în iunie 1940 României i s-a aplicat un scenariu identic sută la sută cu cel georgian. Oare nu s-a pretins atunci că populaţia majoritară din Basarabia era ucraineană şi că aceşti ucraineni trebuie apăraţi de regimul moşierilor români? Oare după acea ocupaţie, la 2 august 1940, Duma de Stat de atunci (Sovietul Suprem al URSS) nu a creat şi recunoscut RSSM, iar mai apoi, la 10 februarie 1947, nu cumva tot ei, „experţii” ruşi, au bătut cu pumnul în masă să li se întărească prin tratat internaţional hotarele de la 22 iunie 1941, nu cele de la 26 iunie 1940?

Însă aceşti „experţi” mai ştiau în 1989 încă ceva din mapa Basarabiei. Că poporul român din Basarabia se va rupe imediat de Rusia din cauza atrocităţilor ruse în acest vechi teritoriu românesc. Că libertatea va da posibilitate oamenilor de ştiinţă să afle măcar o parte din aceste atrocităţi şi să le denumească cu numele lor adevărat – genocid (cine ca cine, dar „experţii” ruşi ştiu câte sute de mii de români au fost ucişi în Basarabia după 28 iunie 1940). Că genocidul rusesc din Basarabia începe cu tratatul de la Luţk din 28 iunie 1711. Că armata rusă şi statul rus au prădat necontenit aici, inclusiv averea privată a cetăţenilor după cel de-al Doilea Război Mondial (azi ruşilor în Georgia li se spune „Davai ceas, davai campiuter!”). Dar cel mai important „document” din mapa basarabeană a Kremlinului este că în vecii vecilor ţarii ruşi nu vor recunoaşte că au comis genociduri contra popoarelor pe care le-au ocupat şi că ţelul lor nu a fost să le civilizeze, ci să le menţină în robie şi subdezvoltare doar pentru carne de tun, eventual teatru de război sau schimb de teritorii.

Italia investeşte 5 miliarde de euro în economia Libiei, fostă ei colonie. Rusia „investeşte” tot acum în fostele ei colonii doar virusul războiului şi al învrăjbirii. Cum să-i iubească fostele colonii? Cum să nu vrea în NATO şi UE? Cum să nu vrea Basarabia reunirea cu România? La aceste întrebări acum trebuie să răspundă experţii NATO şi UE, citind drept mapa Basarabiei.

Andrei Vartic
3 Septembrie 2008
Chişinău
Timpul de Dimineaţă

LEAVE A REPLY