Dacă compari harta celor mai frumoase locuri din Basarabia de Nord, cu cea a celor mai vechi locuiri paleolitice din zonă observi ca aceste două hărţi coincid. De ce, însă, cel mai vechi om modern, denumit şi omul primordial, a îndrăgit la apariţia sa pe pământ anume aceste locuri? Ce l-a determinat să-şi facă cuibarele anume aici? Frumuseţea naturală a defileurilor micilor afluenţi ai Prutului (Lopatnic, Draghişte, Racovăţ, Camenca etc)? Grotele carstice unicale (spre est altele nu se mai găsesc decât în munţii Ural)? Zăcămintele de silex? Continuitatea foioaselor chiar şi în timpul Gheţarului? Rezervele de hrană? Calitatea excepţională a cerului înstelat?
Problema apariţiei celui mai vechi om modern pe Pământ este deosebit de complexă. Chiar şi după citirea genomului uman, chiar şi după nenumăratele războaie ce au curmat viaţa a sute de milioane de oameni, chiar şi după zborul în cosmos şi explodarea inocenţilor din WTC sau metroul londonez, nu putem lămuri ce este această fiinţă misterioasă, omul… Fiară, atunci când ucide, umileşte, terorizează alţi oameni şi distruge natura care l-a alăptat la sânul ei? Sau fiinţă angelică, atunci când poartă în braţe un prunc, îngână o doină sau se roagă în pace lui Dumnezeu? Nu există răspunsuri la aceste întrebări, după cum nu există absolut nici un răspuns la întrebarea cu privire la felul cum a apărut omul, pentru care scop şi, mai ales, de ce moare. Şi dacă omul s-a trezit pe neaşteptate, într-un singur exemplar masculin (vezi mitul despre Adam) sau unul feminin (cum susţin unii cercetători americani) cine a creat acel prim exemplar atât de complex sub aspect genetic şi spiritual? Cine l-a orientat spre aceste formidabile cuibare de la Brânzeni, Trinca, Corjăuţi etc, în nordul Basarabiei, pe cursul afluenţilor Prutului Mijlociu?
Or, tocmai fiindcă multe din primele locaţii ale umanităţii se găsesc şi pe teritoriul Basarabiei de Nord s-ar putea ca cercetarea lor complexa, monografică să răspundă măcar la unele din întrebările pe care le punem mai sus. Faptul că aceste locuri sunt şi frumoase, şi dotate cu toate cele necesare vieţii, ba mai predispun fiinţa omenească spre o adâncă şi misterioasă comunicare cu paradoxala materie spirituală a Cosmosului, s-ar putea să deschidă (mai repede să redeschidă) uşile ce duc spre palatul în care sălăşluieşte rostul omului pe Pământ. Acest rost, legat de grote şi stele (omul primordial vedea un cer mult mai frumos de zi şi de noapte decât cel actual, poluat până la cote sinucigaşe de un pragmatism lipsit de suport moral), de magnifice serii numerologice, încrustate pe oase sau pietre (la care vom reveni), îl face pe om parte a unui scenariu divin şi a unei meniri deosebite şi în protejarea pământului ca leagăn de spiritualitate (cum ne învaţă Heidegger), şi în păstrarea iubirii, ca esenţă sacră universală. Anume rostul sacru al omului este accentuat, după opinia noastră, de tot ce a realizat cel mai vechi om. Acele realizări nu mai poate fi cercetat doar pe segmentul industriilor litice, cum procedează încă destui arheologi, ci, mai ales, pe cel al sacrului şi, în mod special, al arhitecturii sacre (cum demonstrează Mircea Eliade). Grota sferică paleolitică de la Brânzeni, din nordul Basarabiei, de pe malul Racovăţului, în care s-a descoperit şi unul din cele mai vechi artefacte ale omului modern, merită să fie cercetată cu tot arsenalul ştiinţelor moderne, inclusiv ale celor cosmogonice, şi să fie declarată într-o bună zi monument istoric, cultural şi natural de importanţă europeană. Cercetarea şi protejarea acestei grote unicale, adevărat cuibar al umanităţii, s-ar putea să dea multe şanse de a fi acestui om modern dezorientat, mai multe decât toate supertehnologiile adunate la un loc. Dar cât de aproape sau departe este această zi?

Andrei Vartic
12 Iulie 2005
Chişinău