Solomon nu le-a fost de ajutor evreilor.
Pericle n-a putut păstra viitorului Grecia.
Cezar a sfârşit sub cuţit.
Moldovenii lui Ştefan cel Mare nu luau prizonieri.
De ce, de ce nu ne învaţă nimic trecutul?
Frunza din anul acesta nu are ştiinţă de frunza din anul trecut. Democraţiile occidentale au mai multe şanse decât “centralismul democratic” al nomenclaturii bolşevice. Democraţiile occidentale, însă, îşi aleg lideri care stau de vorba cu bâlbâiţii din URSS.
Ce scriu eu n-are echilibru, n-are desfăşurare, subiect, început şi sfârşit. Gândesc liber. Ma răfuiesc, în primul rând cu mine, cu incapacitatea mea de a fi ca toţi. Câteva zile în urmă, într-o noapte, a fost demolată cu tancul biserica din Dănceni, satul meu natal. Prin Dănceni va trece focul olimpic, venit de la greci. ONU nu s-a revoltat.
Ramân, însă, ne-prezentând spre publicare aceasta scriere, ca toţi. Şi sinele meu tresare speriat, ne-adaptat, şiret, sălbatic, nemilos la orice adiere de vânt, la orice ţipăt de pasare în noapte, la orice scârţâit de poartă, la orice motor de maşină oprit. Dar, totuşi, poate e un merit că am scris? Că măcar am scris?
Tot ce am putut bea – am baut.
Frunza verde e înca verde. Deci românul din mine înca nu a murit.
Andrei Vartic
Iunie 1980