E vreo secţiune de aur în care se îngereşte homo sapiens? Dar care homo? Cel care are patru clase la români, cel care a terminat institutul agricol din Chişinău şi nu cunoaşte limba naţiunii sale (intelectual şi fiu al părinţilor săi fiind), sau cel care, asemenea unchiului meu Grigore, pentru că s-a ambiţionat să facă Sorbona, n-a mai putut fi îngropat alături de tatăl său, Iacobachi Constantinov, agricultor (cam artist din fire, spune legenda), de fapt ţăran cu vreo 14 copii născuţi de soţie-sa pe lângă casă.
Poate bunelul meu, Andrei, fratele lui Grigore – fost primar de Ialoveni în anii 1942-44, mort (ucis) în 1945 lângă Magadan, care n-a vrut să-şi asculte fraţii Grigore, Ion, Vladimir şi sora Ulita, refugiaţi în România – pretinde să fie scris pe lista lui homo sapiens?
Dar poate cel cu mintea tulbure de aburii vinului, personaj care, iar graţie socialismului, a împlut satele noastre, poate el trebuie să fie scris acolo?
Debili născuţi de pesticide.
Robi născuţi de fotolii moi.
Teribilă duplicare a informaţiei transmisă, simplu, prin gene.
Poezie – sărăcie.
ADN – semafor spre comunism.
Mesaj – masaj.
Dintr-o parte îţi atacă sufletul dumitale mesaj-masajul poetic şi semantic din opera lui Eminescu, îmi spune zâmbind Marshall McLuhan, filosof modern canado-american (lui nu-i pasă de românii din Basarabia, că mor ucişi de ruşi, că el nici nu a auzit de ei şi nici nu are cum auzi), iar de cealaltă parte, lovindu-te mai ales peste aceia ce e numit în argoul de aici „bot”, te prăpădeşte alt mesaj-masaj, domnia sa mediul.
MEDIUL
(gândul la grădiniţă, la apartament, la policlinică, la cârnaţ, la prezervative, la alcool, la umanism, de care nu ai parte)
ESTE
(verb care îşi exercită acţiunea chiar dacă cuvântările liderilor bolşevismului de la Lenin până la Brejnev sunt foarte frumoase)
MASAJ
(miocardită – hepatită – encefalită –tâmpitită – debilită – în fine, şi asta nu e macama, gen literar arab în care versurile alternează cu proza, ci calvarul morţii, a fiecăruia în parte, inclusiv a lui mr. Marshall McLuhan, dar mai ales al poporului român din Basarabia de care nimănui nu-i pasă).
Ai muls 5000 litri de lapte de la o vacă (fie laptele acesta amestecat cu sodă şi apă, ca la ferma proslăvită a lui Bodiul de la Dănceni), eşti asigurat cu medici, loc în Sovietul Suprem, automobil „Volga”, călătorii pe gratis în străinătate etc.
Ştii pe de rost 3000 versuri din Eminescu? Eşti nimeni.
Nu, nu eşti nimeni. Eşti mai repede un prost, căci rişti să mori (să dispari pentru totdeauna) şi să nu ştii ce înseamnă să ai un apartament cu baie şi bucătărie.
Eminescu – mesaj.
McLuhan – masaj.
De ce în America sau adunat mai mulţi laureaţi ai premiului Nobel decât în RSSM?
Primul răspuns ce-mi trece prin minte: să răspundă Ivan Bodiul şi urmaşii lui.
Dar, o, my God, Eminescu a trăit împreună cu Rimbaud (în epocă).
Eminescu a vorbit de undele de timp (deci timpul are frecvenţă şi lungime de undă, deci şi energie) (în „Mureşanu”), iar lui Rimbaud nu-i păsa de energia timpului, ci de părul verde al lui Verlaine.
Eminescu s-a războit cu burduhănoşii timpului, iar Rimbaud trăgea cu pistolul în Verlaine (înainte de a vinde arme în Abisinia).
STOP!
Van Gogh a murit de foame de noi mijloace de expresie artistică, refuzând cele o sută de salamuri olandeze care inundă şi azi piaţa capitalistă aşa cum o inundau acum un secol.
Marx – Mao – Marcusi – McLuhan – RSSM-ii sunt un popor subdezvoltat.
Noi nu l-am studiat pe Eminescu.
Noi ni l-am decapitat.
Ghilgameş, Platon, Cant, Bodiul – filosofi.
Ultimul a fost şi veterinar (în dependenţă de frontul pe care îl arunca partidul).
La noi tot veterinarul e doctor în filozofie, şi tot doctorul în filozofie e obligat să stea la curul vacii şi să numere litrii ei de lapte ca să facă carieră, adică e veterinar. Fiindcă „ţelul nostru este să hrănim poporul”. De aproape 70 de ani acest ţel arborat de veterinari făcuţi peste noapte poeţi, economişti, feroviari, ofiţeri de miliţie, savanţi-academicieni (cum cere partidul) ne-au opintit cu oiştea în gard.
Eminescu, săracu, s-a ambiţionat să fie toată viaţa poet.
McLuhan, bogatul, este toată viaţa filosof.
Nimeni n-o să-l pună în America pe un lider de partid să mulgă vacile numai pentru a demonstra puterea partidului..
Lucrul acesta e nemâslimâi pentru membrii partidului comunist din URSS.
Aici nu este posibil să devină public nici măcar următorul apel: Tovarăşe prim-secretar de partid, hai să facem totul ca să-l preţuim pe Soljeniţin aici, hai să spunem oamenilor de ce în Olanda fermierii mulg câte 8.000 litri de lapte de la o vacă şi pentru asta nu sunt aleşi în parlamentul Olandei. Ei nu sunt aleşi membri de partid (comunist) pentru atâta lucru.
Socialismul nu trebuie să rimeze cu Sărăcie. De ce rimează?
Nu Bodiul mă unge poet, ci durerea poporului. Frază goală. Durerea poporului e doar în mintea mea, că poporul dănţuieşte la nunta lor comunistă. Poporul îşi înmormântează morţii fără cruci şi preot, poporul cască gura la Volgile lor şi se închină după ele de parcă ar fi ţăranii şerbi din vechea Rusie, poporul se veseleşte la sărbătorile lor comuniste de parcă ar trăi în rai. Asta în timp ce pentru un pachet de unt sau un kilogram de oase de vită tot el, poporul, stă în rând câte o zi. Tejghele goale în magazine. Străzi pline de oameni veseli la 7 noiembrie şi 1 mai.
La Horodca, Ialoveni, McLuhan nu va ajunge niciodată.
Dar nevoie de a scrie poezii şi a face filozofie e mai adânc ascunsă în gene decât poate săpa Leonid Ilici şi toţi birocraţii lui.
Heraclit fuma o ţigară Nistru şezând pe o buturugă anume la Horodca, cuvinte ruseşti şi moldoveneşti amestecând, rufos, nebărbierit, scoate din haos lanţuri de nemaiîntâlnită filozofie (în URSS):
Toţi sânt hoţi – toţi.
De aceea eu nu vreau să lucrez. Dorm.
Nu vreau – nu pot – să le fiu rob.
Nu-mi pasă de ce spun ei.
Sacul e gol. S-a terminat neamul oamenilor, oameni buni.
Cum zici că-i zice americanului?
Măcucă?
N-am auzit.
Eminescu?
Am auzit.
Dar n-am să le fiu rob.
N-am să le fiu rob.
Andrei Vartic
1977, redactat în iunie 1980
