Informăm fără mirare mirarea noastră că majoritatea conducătorilor republicii acestea sovietice ne cunosc foarte aproximativ limba. Moldovenii care nu-şi cunosc limba au ajuns stăpâni „şi pe ţară, şi pe noi”. Dumnezeu cu ei. Parcă-ţi vine a spune: poporul va alege. Dar ce să aleagă? Care popor? Alcoolizaţii? Infirmii mintal? Sovietizaţii? Ateiştizaţii? Poporul cât a mai rămas, că asta este puterea, trebuie informat. Mai întâi, trebui să ştim că la 1940 Stalin n-a găsit în Basarabia un popor român analfabet. Nu vreau să dau aici lista marilor oameni pe care i-am pierdut atunci (iar în capul acelei liste stă şi unchiul meu, Petre Ştefănucă, şi bunelul meu, Andrei Constantinov (Constantin), primarul Ialovenilor, ucis la Magadan. Dau un fragment din revista „Luminătorul” din august 1921 (pe care am găsit-o în pod la moş Andrei Pantea, soţul mătuşii mele Vaselina (sora lui bunelu Ion Vartic*), om credincios, din Suruceni, la care s-au păstrat mai multe cărţi de la mănăstirea din Suruceni, închisă prin 1960, (părinte stareţ Iosif, zicea moş Andrei, mai eşti pe undeva?) care, sper, poate lumina aşa zisa neluminare a basarabenilor.

„Un fapt de mare însemnătate pentru Basarabia este că de la 1 aprilie 1921 s-a hotărât ca şi în această parte a ţării copiii care au vârstă şcolii, sunt obligaţi a urma o şcoală primară la sat sau oraş. Până acum nu păşeau toţi copiii din Basarabia peste pragul şcolii, nu se puteau bucura de lumina şi folosul cărţii; mulţi părinţi găseau că era mai bine să ţină, mai ales pe băieţi, pe lângă casă, să-i trimită cu vitele sau să-i pună la alte treburi, cu care chiar dacă aduceau vreun folos vremelnic, dar se sminteau pentru mai târziu, rămâneau cu mintea întunecată, şi când ajungeau şi ei mari, simţeau cât de anevoioasă li-i viaţa fără ştiinţă de carte, că nu pot ceti nimic, nu pot iscăli, şi orice străin sau neprieten uşor i-ar amăgi sau să le pricinuiască pagube.

Slava lui Dumnezeu că de azi înainte va fi în Basarabia cu putere legea învăţământului primar, care este de mult în Vechiul Regat.

Pe baza acestei legi s-a hotărât următoarele:

1. Învăţământul în şcoala primară este obligatoriu.
2. Toţi copiii între 7 şi 16 ani trebuie să se înscrie de la 1 septembrie 1921 la şcoală, dacă nu au fost înscrişi până acum.
3. Tata care nu-şi trimite regulat copiii la şcoală fără pricini binecuvântate, adică dacă-s bolnavi greu de o boală molipsitoare în familie, se-ntâmplă moarte în casă sau o vreme prea împiedicătoarte, acele va fi pus la amendă pe fiecare zi, din ce în ce mai mare.
4. Cum în Basarabia nu sunt case destule pentru şcoli, s-au obligat comunele urbane (oraşele) ca în termen de trei ani să-şi găsească case sau să facă pentru câte şcoli îs de nevoie, iar altele în timp de cinci ani.

Comunicând această bună veste cucernicilor preoţi, luminători ai satelor, Arhiepiscopia îi roagă să pună toată stăruinţa lor, îndemnând pe parohieni să-şi trimită regulat copiii la şcoală şi să ajute mână de la mână ca să ridice în comune şcoli mari şi frumoase, în care se va învăţa iubirea de Dumnezeu şi neamul românesc.”

Dumnezeu nu loveşte cu băţul.

Dumnezeu ajută.

Să iertăm şi noi, şi să ne rugăm, acum, în preajma Paştelui, să ajungă iubirea de Dumnezeu şi de Neam şi în inima celui care a uitat sau batjocorit graiul, istoria şi pământul în care zac oasele strămoşilor lui. Mama mea, de la care am preluat toată iubirea acestei lumi, născută în anul 1929, a putut să înveţe la şcoala din Ialoveni, şi, apoi să cânte în corul bisericii din sat (ctitorită de moşul ei Ion Ştefănucă, după cum scrie pisania din altar) anume în baza acestei şcolarizări în masă a Basarabiei.

* Vasile Vartic şi Catinca Vartic (Catinca Oţel, din Pojorăni), părinţii bunelului Ion, au avut următorii copii, rămaşi vii după naştere (că două Procirele, spunea bunica Ana – Ana Stratan, din Durleşti -, soţia lui Ion, au murit de prunci): Toader (a avut o fată şi un băiat, dar băiatul a murit de frică atunci când ruşii bombardau Chişinăul), Emanuil (mort de scârbă atunci când, întâmplător, nemţii i-au ucis băiatul) Ion, Vaselina (nu a avut copii), Parascovia (nu a avut copii), (a născut un sat de Frunzeşti), Costache (a avut o fată şi un băiat).

Andrei Vartic
1980, de Paşti

LĂSAȚI UN MESAJ